Welcome back!

Bună,  wowwwww,  am revenit pe metereze.  Asta se întâmplă când tot timpul ti-l dedici familiei. Nu mă plâng de absolut nimic.  Am cei mai frumoși băieți (orice cioară își laudă odrasla) și sunt mândră de ei.  Asta în măsura în care te poți simți mândru de un baiat de 2 ani a cărui singură preocupare este să spargă zilnic câte ceva.  Nu contează,  sa se facă bucăți!  

      Putini prieteni care mai sunt activi.  Asta e. O luăm de la capăt.  Greu dar nu imposibil! 

Va vine sa credeti?...mie nu

Valoreaza 200.000.000 de dolari, este castigatorul ultimei expozitii de profil din Monaco si se numeste Beluga, Emperor of the Seven Seas... cel mai futurist si mai extravagant concept de iaht realizat vreodata. Ambarcatiunea este dotata, printre altele, cu panouri solare, un acoperis rabatabil care se deschide asemenea unei guri de balena, o gradina, palmieri, o biblioteca, o piscina si doua baruri tematiec. Nici nu este de mirare ca a fost considerata o adevarata opera de arta...

Suferinta

Azi plang....Nu vreau sa fiu vesela...Te trezesti dimineata prost dispus si cand mai vezi ca ai mai pierdut ceva in ziua asta nenorocita, parca iti vine sa te duci in noua mii de ani.

Daca pana si un mic perus stia ca nu mai poate si o sa moara si cerea atentie, ce sa mai vorbim de un om bolnav. Pentru prima data verzuliul meu statea pe umarul meu fara sa zboare imediat sau sa ma ciupeasca. Pur si simplu nu-mi venea sa cred cat de firav era si de simpatic...Nu-mi place moartea, chiar fie ea si la o mica pasare. Dar pasarea asta 2 ani mi-a cantat in cap, am avut grija de ea, vorbeam cu ea. Poate sunt si eu prea sensibila dar ma doare rau. Nu pot sa cred inca.

Poate ca ochii nostri au nevoie sa fie spalati de lacrimi din cand in cand, ca sa putem vedea viata mai clar dupa. Poate, nu spun NU.

A cadea

Am o intrebare: De ce de fiecare data cand cazi sau aluneci se spune ca te mariti? Eu una am o problema cu echilibrul...Am cateva intamplari haioase pentru mine.

Prima daca imi aduc aminte bine eram prin clasa a 7. Pe vremea aia se facea rusa la scoala (nu stiu daca acum se mai invata). Era interesanta materia, mai ales avand bunica rusoaica si profesoara fiind o super femeie. Dar uite ca o data m-am hotarat si eu sa chiulesc. Blonda de mine a trecut impreuna cu colegii chiulangii prin fata cancelariei si cand sa merg in pasul piticului ca sa nu ma vada am picat asa frumos incat mi-am rupt si pantalonii in genunchi. Am fost logic de rasul colegilor care la inceput se gandeau ca fac plaja, ca era un soare frumos afara. Cum naiba sa fac plaja in fata ferestrei cancelariei? Apoi asa ranita cum eram, mai mult ranita ca n-am reusit sa fug, m-am intors la ora de rusa. Profesoara nu s-a suparat chiar a ras de mine.

A doua intamplare a fost prin clasa a 11 cand plecam de la liceu (acum plecam nu mai chiuleam). In drumul spre tramvai treceam prin fata unitatii militare si e obicei erau militarii in curte. Eu mergeam "tantosa" intr-o zi si cand colo m-am trezit pe jos...Cum? dracu stie. Sa va mai spun ce distractiv a fost pentru militarii prezenti? N-are rost ca va imaginati si voi. Cu capul in pamant am continuat drumul.

Ultima cazatura a fost cea din seara asta care pentru moment nu mi se pare funny. Nu mi s-a parut pentru ca am aterizat pe spate in noroi....Iar faptul ca am murdarit putin si masina chiar nu a fost distractiv... Va imaginati cum era sa merg acasa cu autobuzul? Doamne fereste! Cred ca imi puneam o masca pe fata ca sa nu ma recunoasca nimeni...Norocul meu ca exista masinuta mea.

Deci precum ati vazut am cazaturi memorabile. Sa nu credeti ca au fost singurele. Am mai picat si din microbuz si sa nu spun de cate ori m-am impiedicat de aer...Cu rolele nu se mai pune ca nu erau din vina mea :d . Dar de fiecare data se gaseste cineva care sa spuna ca maritisul ma asteapta...Sa fim seriosi!....La cate cazaturi am eu pe an pai inseamna ca pana acum eram deja maritata si cu mici impiedicati ca mine. Sau la fiecare cazatura un sot! Sa vezi ce de casnicii si divorturi aveam la activ.

Prietenia

"Te poti baza pe mine daca ai dat de greu!"

Asta auzi din gura unor oameni care vor sa te linisteasca cand treci printr-o perioada mai naspa. Precizez : doar sa te listeasca. O vorba buna se spune ca te ajuta mult. Hai serios?! Dar cum pica vorba aia buna care e spusa parca sa puna sare pe rana. Treci printr-o perioada naspa, dar nimeni nu-ti da dreptate. Cica iti dau sfaturi. Unele dintre ele pot fii chiar cretine. Tu ai nevoie sa te descarci, nu sa vorbeasca altii pentru tine...De ce te-am mai sunat? De ce te-am chemat la mine? Sa-mi spui ce sa fac? Daca sti atatea, atunci trebuia sa-mi spui dinainte sa trec prin momente naspa.

Mereu sunam pe cineva la greu...Cum e sa stai la telefon si sa vorbesti singur acolo in speranta ca cel de la capatul firului te asculta?....Ala vrea sa para interesat de problema ta dar parca nu intelege nimic...Deci tu vorbesti singur....Dar asta iti face bine...Tu ai nevoie sa te descarci ca doar nu vorbesti singur cu peretii in casa..Ar zice lumea ca ai luat-o razna...

Mai tii minte? Te poti baza pe mine? Ei bine, mor pe voi cand spuneti asta! Cu ce sa ma bazez pe tine? Ca daca iti cer ajutor esti primul care-mi intoarce spatele....Spune si tu de la bun inceput: "O sa te ajut daca imi va sta in putinta!". Indiferenta omului fata de problema aproapelui este mare. Nimeni nu se gandeste "Daca eram eu" si constientizeaza in acelasi timp. Spune gura ca sa faca conversatie cu cineva sau sa para ca e impresionata. De ce oare? Pentru ca lumea in care traim este atat de absurda in critici si acuze, incat mai bine ne gandim la raul altuia decat sa incercam sa schimbam ceva pentru noi.

De ce suntem impreuna doar la bine? Pun si eu intrebari fara raspuns. ...

Prieteni dragi...nu mai fiti asa ipocriti, egoisti si sa nu mai continui. Asa cum ne simtim bine la o iesire impreuna asa trebuie sa fim unii langa altii si la greu.

P.S.: Eram trist ca n-am pantofi, dar am intalnit pe unul care n-avea picioare.

Moartea

Stam nervosi si ne gandim ca viata e nedreapta cu noi, ca suntem nefericiti, ca totul e impotriva noastra si deodata auzim telefonul si la capatul celalalt o voce trista iti spune: A MURIT! Mai poti fi egosit in acel moment? Mai simti ca viata are ceva cu tine? Stiu..moartea e scaparea de suferinta de pe pamant...dar stim ce ne asteapta dupa? De ce sa nu profitam de aceasta viata si sa ne bucuram de ce avem? Ar trebui ne bucuram de oamenii de langa noi, ca poate maine nu-i mai vedem...poate i-am spus vorbe pe care acum le regretam, dar cui sa i le spui, daca nu e acolo sa te ierte. De ce sa fim rai, cand putem fii buni. De ce sa fim indiferenti cand putem arata ca ne pasa? De ce?

Puterea de a ierta

Dupa o perioada indelungata am revenit ca sa-mi pun gandurile pe blog din nou.......

Sufar...nu e ceva nou, dar acum sufar intr-un mod mai ciudat. Ma simt ciudat, data la o parte dintr-un mediu in care nici macar nu vreau sa fac parte. Ori sunt eu un pic mai ciudata, dar chiar daca nu vreau, eu vreau.

Niciodata nu am fost omul care sa aiba ceva de spus, dar cand nici macar nu sunt intrebata ma doare. Poate vreau atentie(logic, tuturor ne place sa fim bagati in seama, sa parem importanti, chiar daca se intampla rar), dar nici eu nu stiu. Sunt un om ciudat, lipsit de incredere in puterea sa propie, in gandirea sa. Am ajuns sa-mi imaginez multe lucruri, am tot felul de romane in cap. Am inceput sa nu mai stiu ce e real si ce mi-am imaginat. Daca as avea timp si chef sa le scriu in momentul de maxima imaginatie, cred ca as avea si eu succes...cred. Dar nu am nici un chef sa stau sa scriu, mai ales ca imaginatia joaca feste doar seara, sau cand conduc, adica atunci cand nu am un calculator ca sa stau sa redactez. Si chiar daca as avea nu cred ca as face asa ceva.

Sufar ca am ramas singura intr-o lume in care nimeni nu e sincer. Am iubit, adica inca mai iubesc, pe cineva care totusi nu merita. nu stiu de ce ma supar si de ce sufar, deoarece nici macar nu a fost langa mine. 7 ani m-am chinuit sa-l fac sa ma iubeasca. Poate m-a iubit, sau a simtit ceva pentru mine, dar nu iubire. Cred ca atunci cand iubesti lasi viata sa mearga in directia dragostei, fara sa te impotrivesti si sa faci totul contra ei. Cel putin cred, deoarece in ultima vreme am inceput sa ma intreb si eu cum o fii intr-adevar sa iubesti. Deoarece ceea ce am avut eu in atatia ani nu a fost iubire. Inca mie dor de el, inca ma chinui sa-l uit, inca sper ca ma va cauta si ne vom impaca si acum va fi mai bine ca niciodata. Sti, speranta moare ultima.

Imi e dor de el.